* * *
Am să-nchid mincinosul Facebook
Pentru că am rămas tot singur cuc
Toți prietenii mei din virtual
Nu fac cât unul singur, dar real!
Când primeam flori de plastic, mai știți? Ne supăram;
Primim azi doar poze și ne entuziasmăm,
Cu toții, suntem doar o tristă gașcă de postaci,
Cu mii de prieteni, dar de prietenie săraci!
În virtual mă simt de parc-aș fi paralizat
Pot să scriu, să vorbesc... atât! Da-n rest stau nemișcat;
Și n-aș vrea să-mi pierd viața mea reală
C-o jalnică iubire virtuală!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre prezent
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre fotografie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.