Călușeii
Cu-acoperiș și umbra-i se-nvârtește
un mic răstimp, ușor, întreaga ceată
de cai pestriți din țara cufundată,
ce șovăie-ndelung pân-asfințește.
Da, la trăsură câte unu-i înhămat,
dar toți privesc în față vitejește;
un leu cumplit și roșu-i însoțește.
Și alb, din când în când, un elefant.
Și-un cerb, ca-n codru-aidoma se-arată,
atât că are șa, iar sus, călare,
o fată vânătă și mică e-ncopciată.
Și trece alb, pe leu călare, un băiat,
se ține strâns, cu pumnul mic, înfierbântat,
În timp ce leul limbă, colți, arată.
Și alb, din când in când, un elefant.
Și trec și fete, strălucind călare,
prea mari aproape,-acum, în cavalcadă,
din mijlocul vârtejului, deodată,
privesc în sus, în vag, în depărtare.
Și alb, din când în când, un elefant.
Și toate trec, grăbite să termine,
se mișcă-n cerc, se-nvârt la întâmplare.
Și roșu, verde, sur, în treacăt vine,
un mic profil, abia-nceput dispare.
Și-un zâmbet, uneori, întors încoace,
ce fulgeră-mbătat și se desface,
în jocu-acesta orb, fără suflare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi (Jardin du Luxembourg), traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lei
- poezii despre țări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre elefanți
- poezii despre călărie
- poezii despre cai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.