XXXVII
Creierii galbeni
ai câmpiei flutură în vârf de pai
spaima neprihănită a pâinii și
tu, care vii prin grâuri, greu
te-ai mai născut pentru mine,
așternându-ți catifeaua plecării
de pe un braț, pe celălalt în
două valuri umile, care,
mie, tot împingând cu inima
dropia până la locul nestrămutat,
mi s-au desfășurat în ochi pe câteva mile,
cugetând că nici Pavel nu a fost
atât de departe să se scufunde
până la genunchi și până la umeri
în propria moarte.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre spaimă, poezii despre pâine, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre galben sau poezii despre Pavel
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.