Minune fără nume
În noaptea de tafta-nvechită,
când sufletul aleargă
și moare printre lacrimi
de sfântă iertăciune,
am întâlnit prin ghețuri o foarte mică stea,
o stea a fericirii:
"minune fără nume".
În noaptea dintre veacuri,
când stelele apun
și când oglinda vieții
mă oglindește-n ea,
te-am întâlnit mică minune
și vreau ca să îți spun,
că ești o nestemată
din lanțul fără za.
În noapte dintre stele,
când universul e lumină
iar sufletul meu curge
călcând întreaga lume,
tu mi-ai uitat o clipă din clipa
ce-o să vină,
și-mi dărui universul...
"minune fără nume".
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.