Lucrarea privirii
Mă uit cum diamantul unei stele
Taie în lung geamul cerului.
Cioburile ar trebui să-mi cadă în ochi,
Dar ele cad în sus.
Atunci... eu sunt centrul?
Mii de cioburi albastre se prăbușesc în sus
Și eu sunt centrul imensei constelații
Sferice a lumii,
Care mă apasă
Și pe care o apăs cu privirea,
Încât diamantul stelelor
Trebuie să lucreze întruna,
Tăind acest cosmos,
Ce se mărește sferic,
La infinit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- citate de Marin Sorescu despre stele
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre infinit
- poezii despre diamante
- poezii despre constelații
- poezii despre astronomie
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.