Ursuleţul la zmeură

Pe-un plai semeţ şi însorit de munte
Pădurea-nconjura un luminiş,
Unde păzit de aspre stânci cărunte
Trona din vremi străvechi un zmeuriş

Un urs bătrân suia, cu pas domol,
Versantul cunoscut de-un car de ani,
C-un ursuleţ zurliu ce-i da târcol
Săltând haihui, ca puii gogomani...

Când Moş Martin făcea câte-un popas
Su-brazi, la umbră adăstând cuminte,
Poznaşul ursuleţ strâmba din nas
Pornind în sprint bezmetic înainte

Sfidând urcuşul fără cumpăneală
Zburdând şi ţopăind ca un tehui
Căzu munteanul mort de oboseală
La prima căţărare-n viaţa lui...

Ajuns la zmeuriş bătrânul urs
S-a-ndestulat, pătruns de încântare
Şi multă vreme de ospăţ s-a scurs
Pân-a sosit şi prâslea pe cărare

Ursan, de bună seamă supărat
L-a scuturat oleacă pe zgâmboi,
Care-a rămas aproape nemâncat
Că se-nsera şi-au luat-o înapoi!

MORALA

Ascensiunea-i treabă serioasă,
Nu-i loc de joacă, glumă ce te-amuză:
De vrei cu bine să te-ntorci acasă,
Urmeaz-o pas cu pas pe călăuză!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!