Plecare
pe drum o casă
în care vin să petreacă suflete moarte
lumina s-a stins în odaie
gânduri prădate se scurg pe pereți
nu'i nimeni acasă
doar un păianjen se plimbă pe masă
bat tobe în cer
ploaia stârnește sclipiri
umbre se scufundă în oarbe oglinzi
stele obosite se odihnesc în poiană
e târziu și e iarnă
ziduri reci, făpturi uscate și seci
se cațără pe gânduri uitate
o luntre coboară alene pe ape
barcagiul absent, timp incoerent
suspină și noaptea sub pleoape
arcul frunții se îndoaie
degete amorțite de așteptare
năluci cu ochii tulburi se joacă
un câine latră la lună, e noapte
se sfarmă felinare, se sparg gânduri rebele
clopote sună a jale, doar crepusculul lumii apare
plânge și mierla pe ram, plânset în toate
prin geamul bolnav trec castanii
în parc să se joace
un joc lugubru și sumbru
în păr se răsfrânge ultima rază de soare
ceasornicul bate
apoi a stat
la sfârșit, deschide ochii un înger
a plecare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre câini
- poezii despre îngeri
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.