Mângâierea apei
Am fost la apa Carașului și am mângâiat iarba,
O pasăre mi-a trecut prin vis,
Te cunoaștem demult
Au trecut un secol, două, pe cer sunt numai stelele,
Sclipind în zarea către paradis
Nu înțelegi că ninge?
Și mâna ce te mângâie a înverzit un pic
Atâtea veri pribege se ascund în ploi
Ne ștergem uneori de timp în marea de cuvinte
Am fost la apa Carașului
Din Odiseea lui Homer pești galbeni se sărută cu nuferi pitici
Se aprind pe dealuri flocuri în câmpuri cu licurici
Noi nu mai suntem calzi!
Aici sunt substantive ce ning spre verde.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre apă
- poezii despre visare
- poezii despre vară
- poezii despre sărut
- poezii despre substantiv
- poezii despre stele
- poezii despre rai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.