Memorie
Ai învățat să gândești timpul
ca pe o plantă
pe care tu
- grădinarul imaginar -
o poți cultiva
în mii de soiuri posibile
te-ai obișnuit să mă cunoști aceeași
- fără început, fără sfârșit -
- o frază a cuvântului
în care tu să poți pune
toate semnele de punctuație
și încă mai crezi
că dincolo de golul cuvintelor
vezi procreând întreaga materie,
în timp ce eu
am presat timpul
între coperți de memorie.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre cuvinte
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre sfârșit
- poezii despre posibilitate
- poezii despre plante
- poezii despre imaginație
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.