Iarna
Din norduri reci se abate peste noi stihia
Sub plăpumi de omăt pal tremură câmpia;
Cad din văzduhuri confetti, milioane,
Iar patria își pune nămeți ca silicoane
Alb dejun, prânz alb, mai albă, seara, cina!
Prin site dese norii-și cern cu spor făina;
Apollo, din solarul car, a prins albeață
Și vântul trăncănește-ntr-una ca o cață.
Alb obsesiv, difuz și maladiv(ca de spital),
Tot universul văruind în lung și vertical,
Abia respiră satul prin fumegânde hornuri,
Pe deal se-aud mugind, și cerbi, și cornuri.
Se-oprește, la un semn divin, ninsoarea
Se leagănă sub soare, întinsă, depărtarea,
Și în zăpadă o troică iute taie drepte falii,
În nechezat și chiot... S-au îmbătat muscalii!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Vasile Alecsandri
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre alb
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre patrie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre medicină
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.