Nu!
nu vrem sa fim un ieri
nu vrem sa fim cârlige agățate de cer
după ce ne-ați aruncat în gol
nu țipați
pământul de jos ne-a îmbrățișat pentru eternitate
nimeni nu va plânge după noi
ei sunt inutilul și nu-nțeleg cuvinte
abandonați lumea care nu vă convine!
apăsați butonul vieții, vindecați-vă cu iubire
nu deschideți dezastre cu destine
a devenit o boală în acest mileniu
libertatea lor
copii nu mai vor să fie
unii au transformat răul în bine
o bombă cu întârziere
răsare și nu va mai fi niciun mâine
iubiți-vă în fiecare zi ținându-vă de mână
nu vă abandonați singuri
poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre plâns
- poezii despre medicină
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.