Capricii ieftine...

Îmi agăţ visele şatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce şchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilităţile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.

Şi în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăţ patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopţilor cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufleteşti,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Şi saltul măreţ prin noianul speranţelor,
Suport divin, necesar imunităţii creative.

Euterpe are destulă grijă,
Să nu-mi lenevească neuronii,
În faşa somnului liniştit,
Altruismul ei îmi prescrie reţete gratuite...
Uşurându-mi calvarul trupului şi al eu-lui fragil.

O, sănătate, de ce mă ocoleşti?
O, maturitate râvnită, când mă împlineşti?
Timpul, dirijor în orchestra universului
Îmi aţâţă dorinţe utopice, debusolându-mă deseori.
Deşertăciunea orgoliului naiv...
Mă atrage spre capcanele măririi închipuite,
Ca nişte mofturi false,
Departe, de ce sunt cu adevărat.
Dar, ştiu atât, că trebuie să mă grăbesc,
Dumnezeu ştie ce vrea de la mine, eu nu.
Supravieţuind în travaliul frământărilor,
Vâslesc grăbită în maratonul fericirii visate
Şi mă îmbăiez în cuvinte,
Pe ultima sută de metri, ca Titanicul...
Cu speranţa iertării, spovedită în rime naive.
Amprentele trecerii mele,
Epopee florală, în cuvinte simple,
Rămână Talisman, urmaşilor mei,
Fiindcă amintirile au suflet şi descântec.

poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!