Zero
Aici ești un zero pe cerul absurdului
Nici măcar nu știi de ce
Ai greșit? Nu!
Ai ucis? Nu!
Ai furat? Nu!
Ești curat, neîntinat,
Dar ei te socotesc un jidan murdar și vinovat
Te pun să plătești
Nu cu arginți, ci cu viața:
A ta, a părinților și copiilor tăi
Ești oripilat, subjugat, dezonorat
Și n-ai niciun mijloc de apărare
Nici cerul, nici pământul
Nici zidurile din jur
N-au urechi să te asculte
Te poți jelui la infinit,
Dar e în zadar!
Ești condamnat:
Vei fii ucis și gazat
Hitler, călăul, așa a comandat.
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plată
- poezii despre infinit
- poezii despre greșeli
- poezii despre dezonoare
- poezii despre curățenie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.