La Crucea Iancului, în munţi

Cu gând curat am poposit
La Crucea Iancului vestit,
La Mărişel, în vârf de munţi,
Cu brazi semeţi cu a lor frunţi
Scrutând de veacuri depărtări,
Cu minunatele-aşezări.

Cuprinşi de dor mistuitor
În fruntea lor cu Crăişor,
În aprige-încleştări flăcăi
Vărsară sânge. În văpăi
Au dobândit ca bravi oşteni
Pământul Sfânt din Apuseni.

Pelaghia, c-un cuget drept
Şi-o flacără aprinsă-n piept,
A strâns o mână de femei
Cu care-a alungat mişei.
Pământul apărat de moţi
Şi moştenit azi de nepoţi

Păstrează aerul străbun
Din vremea moţului tribun,
Cu forţa unui uragan
Îngrozitor pentru duşman.
Un nume dăltuit în piatră,
O jertfă sacră pentru vatră

E semn sublim de vitejie
Şi de iubire pentru glie,
Nestinsă pildă pentru moţi,
Imbold de-a pururi pentru toţi!
La Crucea lui, în vârf de munte,
Mi-am aplecat şi a mea frunte.

poezie de Gabriela Genţiana Groza (22 decembrie 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!