Mă retrăgeam, acum, din câteva vieți. Deodată. Mă întreb ce sens au mai avut atâtea speranțe și așteptări. Sau atâtea regrete. Nu mă văd mai înțeleaptă. Mă simt mai pustie, ciobită și destrămată. Ca un colț de haină, ros de șoareci. Foarte multe se încheiau aici. Obsesia singurătății revenea. Și odată cu ea, cele mai grele gânduri, cele mai crude neliniști și cel mai amar sentiment al pierderii. Al inutilității. Al remușcării. Al groazei. Al neputinței. Lucrurile începură să-și piardă sensul. Nu cele pe care le făcusem până atunci. Dar restul obiectivelor, alte speranțe, alte realizări păreau să nu mai fie importante de acum încolo. Pentru că nu îmi mai rămăsese entuziasm. Nu mai era nimeni, pentru care să le fac. Nu aveam cui să le dăruiesc.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi citate despre înțelepciune, citate despre viață, citate despre vestimentație, citate despre singurătate, citate despre gânduri, citate despre groază sau citate despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.