Tu sunt eu
De câte ori te vei întoarce, prietenă în timp și în carne,
vreau să nu mă găsești așa, cu ochii plânși,
dincolo de ușa încuiată, dincolo de ferestrele bătute în cuie.
Răspunde-mi, de mă mai auzi, nu te împotrivi, sunt tot eu,
am vrut să aflu doar cu cine am de-a face.
Cine ești?
Știu, tu, prietena mea adevărată, care nu te-ai oprit la ce se vede,
și, iată, ție îți aparțin în exclusivitate.
Nu te-ai ascuns de mine, nu m-ai mințit,
de aceea, cum să te confund cu altcineva?
Tu sunt eu,
prietenă,
în timp și în carne.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prietenie, poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.