Maria
Mai înainte
de toți vecii
Te-ai încropit
din raza de soare
și ți-ai dat ofrandă
Trupul Tău,
Duhul Sfânt ți-a pus pecetea
Celui ce avea să răstălmăcească
lumea fără margini,
nu plânge,
Maria,
din jale am căpătat
identitate
și din răstignirea sub formă
de Cruce
ne-am botezat Închinării,
așa am căpătat
din fagure de lacrimi,
Crezul,
sărut Mâna, Maică,
prea multe mai rabzi
la ora când ne spovedim
sub ramuri de măslin
care nu există!
poezie de Ion Țoanță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre botez
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre ore
- poezii despre măslini
- poezii despre mâini
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.