Ziua în care nu arde focul
Acum când vacanțele verii se apropie și după ploaie iarba este verde,
Și sălcii vesele sclipesc lângă râu, și lanurile de grâu se leagănă-n vânt,
Ne gândim la cei de-un sânge cu noi, departe de noi.
Dar tu, cucule, de ce ne urmezi necontenit, de ce nu ne chemi acasă?
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre vacanță
- poezii despre sânge
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre foc
- poezii despre cereale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.