Cât aș fi vrut
Cât aș fi vrut să-ți spun și nu ți-am spus,
Cât te-am iubit nu vei putea să știi,
Vor plânge norii ploi înspre apus
Ce fericire-am fi putut trăi!
Tu m-ai lăsat o pradă astei lumi,
Că tu nu m-ai ales, ce mai pot face?
La streșini multe cuiburi de lăstuni,
Și-n gândul meu o floare care tace!
Și totuși te iubesc ca un plebeu,
Patricienii nu mă bagă-n seamă,
Cu tine-aș fi putut să fiu un zeu,
Și fără tine cui am să dau vama?
Mai este timp să-mi spui ce simți și tu,
Ce greu mi-a fost fără privirea ta,
Nici mângâiere n-am avut, o, nu...
Iubește-mă, te rog, nu mă-nsera!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.