Sonetul 7
De câte ori mă-ndrept spre voi, umbrare,
fugind de alții și când pot, de mine,
stropind cu lacrimi ierburi moi și floare
și sfâșiind văzduhul cu suspine!
De câte ori străbat cu-nfrigurare
păduri adânci sub bolți de-ntunecime
și gândurile mi te cată-amare,
și chem cu deznădejde către tine!
În mintea mea răsari, și ca prin ceață
zeiță mi te văd, minunăție,
din val ieșind pe maluri de verdeață
ori nimfă-n crâng ori întrupare vie
și-atunci, iubito, îți citesc pe față
că-mi dărui mila nesfârșită mie.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre lectură
- poezii despre iubire
- citate de Petrarca despre iubire
- poezii despre gânduri
- citate de Petrarca despre gânduri
- poezii despre flori
- poezii despre cadouri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.