Secvenţe

Degeaba dormim în biserici,
căci nunta se-amână din nou
şi grupul acesta de clerici
se duce să bea în cavou.

Oraşul rămâne în urmă,
calicii sunt sus, pe statui,
prin sufletul meu trece-o turmă
de porci milenari şi sătui.

Şi plouă splendid în subsoluri,
pe îndrăgostiţi şi pe cărţi,
dar noi să-notăm spre atoluri
ce nu sunt trecute pe hărţi.

Să-nceapă, deci, corul de îngeri
sosiţi cu-ntârziere prin gări,
iar tu să-i asculţi şi să sângeri
pe urma cuvioasei răbdări.

Ne urlă iar lupii prin vise,
în somnul parşiv dintre sâni,
pe cioturi de trunchiuri ucise,
ce plâng zile-ntregi, săptămâni.

O cană cu vin e destulă
să redevenim cum am fost,
când cotrobăiam prin pendulă
şi-apoi fluieram fără rost.

E-o lume confuză în toate,
pe frunze dorm sfinţi de pământ
şi vulturii zboară pe spate
şi eu nu mai sunt cel ce sunt.

Acum e momentul s-o ştergem
în munţii nerevendicaţi
şi să respirăm, să ne dregem,
ozon fără preţ, de Carpaţi.

Dă-mi mâna, se lasă-nserarea,
prin poduri, pe cergi, dorm ocnaşi,
la matcă se-ntoarce şi sarea,
se pune cearşaf pe oraş.

Sunt scări de serviciu curate,
cu brazi morţi, de anul trecut,
cu boxe cam slab luminate,
cu căni de cafea sau năut.

Pe-acolo, iubito, e drumul,
şi nu te uita înapoi,
căci plouă amarnic pe fumul
cenuşii rămasă din noi.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Votează! | Copiază!