În orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie
în orașul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se târâie, abrutizați de soare,
pe asfaltul moale
transpirându-și în tăcere viețile goale
pe strada principală
în orașul de provincie cu singurul său cinematograf -
mișună nestingheriți șobolani uriași
și câțiva adolescenți excitați se pipăie febril pe întuneric
și mănâncă popcorn din pungile jumbo size
în orașul de provincie o pisică tărcată
se furișează pe lângă zidul crăpat
al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele
și burta îi e lipită de șira spinării -
doar foamea i se mai vede
în ochii lărgiți de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi
în orașul de provincie copleșit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parșiv peste tot
în betoane, în blocurile coșcovite
în magazinele de haine second-hand
și în tăblăria încinsă a mașinilor grăbite
în orașul de provincie uitat de toți zeii
și demonii creștinătății
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ți pierzi mințile
să ajungi întreg până la dimineața zilei următoare
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2 martie 2012)
Adăugat de cretumadrian
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.