Ceremonial

Ce bine-i uneori să fie noapte
ce bine-i uneori să fie
întuneric doar nu pot suporta
întotdeauna sa-mi vezi faţa

şi nici acum nu pot dormi
sunt nori îndepărtaţi ce se formează
ori se mai rupe de pe-orbită
în univers vreo stea

şi trebuie în lume cineva să stea de
veghe să cumpănească totul în tăcere
când sarea oaselor absoarbe rouă mai
repede să vină zorii

plutesc deasupra marelui tău
somn cu ape repezi şi adânci Iui
poate i-aş îngădui să-mi vadă
livida faţă descărnată

tu trebuie s-o bănui numai
şi chiar în clipa asta
pe sine dând începe-ncet să se distingă
lipsitul de privire în oglindă

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!