După echinocțiu
Cu fiece clipă ziua e-n creștere
chiar dacă mișcarea pământului n-o simți
și sevele-s pretutindeni mai iuți,
prin grădini se ard paiele veștede.
Pregătește-ți uneltele, meștere, pregătește-te să iei
în primire cât mai repede doinele pe care frunzele,
noile, cu-nserarea le zuruie-n gingașii zimți.
Potrivește-ți sângele, când le-asculți, după
cântecul păsărilor veșnic pereche în auritul de
codri și munți.
Pătrunde-te mai ales cu nemuritoare ureche de
dangătul iute-nspicat de ciocane căzând toată
noaptea pe seceri fierbinți.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
- poezii despre mișcare
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.