Acasă
Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineața
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
"Ma temeam să nu-ți fie frig",
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în șoaptă afară
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
și țistuiesc pe cei mici
să fie cuminți.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele și-o smulg îndărăt:
"Nu trebuie..."
rușinându-se de pământul
de sub unghii și din
crăpăturile palmelor.
O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zahăr
- poezii despre vorbire
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre rude
- poezii despre mâini
- poezii despre mamă
- poezii despre icoane
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.