Un cocoșat...
Ceru-i peticit de stele,
Luna prinde a căsca,
Ispitit așa de ele
Tare-aș vrea a mă culca.
Patul urlă a pustie,
Parcă e un catafalc.
Îi voi sta ca pe tipsie
De îndată ce îl calc.
Doru-n mine dogorește,
Draga mea s-a măritat ;
Strâns de gât ca de un clește -
Un chiabur de... cocoșat.
Dac-o fi să odrăslească,
Să nu fie cu bănat,
Frumusetea-i îngerească
Purtând prunc tot cocoșat!
Uite, Doamne, blestematul
Dromader schimonosit...
Dac-ar fi luat-o altul
Dar nu unul ne-murit!
Apără-ne și păzește
De acolo sus, din Rai,
Lumea azi înnebunește
Că rămâi fără de grai!
Țeapăn stând pe dușumele
Patul urlă disperat,
Eu de dorul dragei mele
Stau cârlig, nu cocoșat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
- poezii despre dor
- poezii despre cămile
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.