habitat (din «scrisorile mov»)

pereţi plini cu planşe colorate
statistici
cât iubesc densitatea tristeţii
variabila ploilor din departele unde dorul
creşte precum grâul
surâsometrul şi toate zilele când
eram un pupălău destoinic
sărutacul tău derbedeu galactic
pereţii plini cu planşe diluate intrând încet
în carnea zidului

înăuntrul seamănă a peşteră
confort unu
nemaiştiind să decupez ferestre – ochii îi ţin închişi
întreg muntele se micşorează, mă strânge
cuibărindu-mă ca în pântecul mamei
aştept să mă nasc singur
copilul care voi fi
va învăţa astfel să deseneze
să te caute

2)
când eşti fericit, nu vezi erori
nici când prea trist…
cu aripile strânse, prelungă, liniară pasăre
diformă, a ţâşnit din degetele mele asemănându-i
un nod cândva ram subţire acum ochi
ţine incert încotro-ul gata să lunece
nu să zboare

de fapt, nici nu sunt erori, vă rămâne doar
să intuiţi dacă
sunt fericit ori prea…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!