Corul

Strofa 1

În lume-s multe mari minuni!
Minuni mai mari ca omul nu-s.
Purtat de vânt, străbate mări,
Prin hulă şi prin val spumos,
Prin val vuindu-i vijelios!
El an de an, făr'de istov
Cu plugul lui cel tras de cai,
Răstoarnă brazda în pământ,
O!-n veci neistovit pământ!

Antistrofa 1

Născocitor, el prins-a-n laţ
Şi păsările din văzduh,
Şi jivinele din păduri,
Şi peştii din adânc de mări
În iţe de năvod i-a prins,
Şi fiarele de prin câmpii
Şi de prin mulţi, cu vicleşug
El prinsu-le-a-n capcana lui,
Şi pe-armăsari încomaţi
El înhămatu-i-a în jug,
Cum înjugat-a de prin munţi
Pe taurii cei neîmblânziţi.

Strofa 2

Al vorbii meşteşug şi zbor
Al gândului el le-a-nvăţat,
Ştiut-a ctitori cetăţi,
De geruri aspre şi furtuni
A izbutit a se feri,
Că-i spornic tare-n născociri!
Şi tot ce fi-va va-nfrunta.
Pe Hades doar a-l ocoli
Nicicând nu izbuti-va el,
Măcar că leacul multor boli,
Ce n-aveau leac, el l-a găsit!

Antistrofa 2

Şi-i iscusit cum nici gândeşti,
Spre rău o ia, spre bine-apoi.
Cinstească legile-omeneşti
Şi jurământul către zei,
Şi-n slăvi cetatea-l va-nălţa!
Dar vrednic nu-i de-atari măriri,
De cumva legile-o călca,
De fi-va rău, de-o fi trufaş!
Atare om o clipă, nu!
Nu sta-va în căminul meu!
Nimic cu mine aibă-n clin!

poezie celebră de Sofocle din Antigona
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!