Umbrela (dedicată Corneliei Georgescu)
Și s-a pus ploaia dintr-o dată...
Sub cerul liber m-a găsit.
Nu zic că nu-i revigorantă,
Dar eu nu-s omul potrivit.
Grăbesc, în Bucureștiul mare,
Căci am examenul de dat,
Iar ploaia, cu-ncăpățânare,
Își țese drumul dezolant.
Sunt la metrou. În graba mare
Iau o umbrelă cu opt lei.
Cu șaizeci și cu stergătoare,
Nu face de pantofii mei.
O și probez... functionează...
O-nchid... Urc repede-n metrou.
După un curs de două ceasuri
Ajung fără probleme, eu.
Dar ca să vezi ce întâmplare!
Ploaia de-acuma se oprise
Și nu mi-am mai deschis umbrela,
Ci drumuri noi spre alte vise...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre visare, poezii despre ploaie, poezii despre metrou, poezii despre examene, poezii despre ceas sau poezii despre București
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.