rugăciune împletită cu un manifest

Mărie sfântă aleasă mamă Iisusului nostru
lacrima ta
nu-i mai este de ajuns lumii
are imperioasă nevoie de cine ştie câte
minuni
Iartă-ne iuţeala gestului, sângelui, trufiei
aminteşte-I Fiului vremea
când era om şi a gustat durerea, moartea
şi a văzut neliniştea păcătuirii oamenilor
aruncă peste capetele noastre vălul de lumină, de iertare
să nu fim daţi
pieirii, sfântă mamă – Amin

Să sărbătorim Măriile noastre rugându-ne celei Unice
ne pare departe?
…departe ca şi speranţa!
Să ocrotim copiii lumii înfometaţi, bolnavi, muribunzi
o zecime
din cât cheltuim pe spectacolul planetar
«atât de vital»: fotbalul, moda, cinema, concerte…
scene şi arme, lăcomie, lumini, fast nebun, risipă… atâtea…
o zecime doar
să prefacem în pâine, în grijă –
astfel în surâs, spectacolul va fi binemeritat şi
mai aproape
aproape speranţa

sprijinul vine
din Cer
dar noi ţinem faptele!… şi nefaptele…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!