De vorbă cu dorul
Ca un fulger ce străbate
Cerul nopții-ntunecat
Dorul dă năvală-n suflet
Și mă-ntreabă: "n-a plecat?!"
Îi răspund cu un suspin:
"N-a plecat, nu va pleca
Căci aici îi este locul
Și e toată viața mea".
"Deschide-i odată ușa,
Lasă-l să se ducă-n lume.
Ce aștepți, să-ți vină moartea?
Tu nu vezi că te răpune?"
"Dar nu-l țin întemnițat,
Îl păstrez ca pe-o comoară
Și de-o vrea să mă ucidă,
Poa' s-o facă, e iertat".
poezie de Gabriela Veigang din Poteci de suflet, Suspine (decembrie 2015)
Adăugat de Gabriela Veigang
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre moarte, poezii despre iertare, poezii despre dor sau poezii despre comori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.