Avatar
Un gnom, luând sublimul prea ușor,
Nepricepând, în mâzga lui, cu cine
Se-ncumetă, a ridicat spre mine
Un braț necugetat, dezgustător.
Surprins de lovitură, am căzut.
Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă,
El, Lupus lupus, și-a venit, în pripă,
Să facă, și acum, ce-a mai făcut.
Priveam, printre crenele, câmpul gri,
Pe care fiara fulgera, în goană,
Spre arătarea tâmpă și vicleană,
Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri.
Și-am contemplat, sub cerul mohorât,
Al cruntei înnoptări medievale,
Cum eu, însoțitorul Umbrei tale,
Cum eu și fiara i-am sărit la gât.
Apoi, am stat, pe marginea genunii,
Noi, dublul nepătruns, întunecat,
Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat:
Doi colți însângerați, în raza lunii.
poezie de Eugen Dorcescu (11 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- citate de Eugen Dorcescu despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre prăpăstii
- citate de Eugen Dorcescu despre prăpăstii
- poezii despre noapte
- citate de Eugen Dorcescu despre noapte
- poezii despre lupi
1 co-rector [din public] a spus pe 18 februarie 2016: |
| Un poem care emană o mare doză de tristețe, sugerând acerbe zbateri interioare, domolite din când în când cu câte un strop de speranță reprimată... Lectura lui conduce într-un suprareal vizual, într-o zonă crepusculară tangibilă în anumite momente, delicate, ale tumultului existențial. Pentru ca poemul să poată sta acolo unde îi este locul, aș face câteva modificări: - în versul patru, după braț, aș pune o virgulă - pe de altă parte, aș elimina mai multe virgule din text, dar neapărat pe cele două din interiorul versurilor șase și șaptesprezece - din rațiuni de ritm, penultimul vers ar fi: Un Lup și eu, pe câmpul sfârtecat: Cu plăcerea lecturii... |
2 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 19 februarie 2016: |
| Superba poezie! Felicitari din toata inima! Abordarea mi se pare de exceptie, pentru ca, in opinia mea, creatia duce cu gandul spre spatiul celtic, neavand legatura prea mare cu cel mioritic, asa cum sta in obisnuinta multora dintre noi! |
3 criticonul [din public] a spus pe 20 februarie 2016: |
| Într-adevăr o poezie deosebită. Pe mine mă duc versurile către locuțiunea latină: "Homo homini lupus", într-o variantă îmbunătățită de poet. Duplicitatea spirituală om-bestie, cu cei "doi colți însângerați", stă și luptă în fiecare dintre noi. O încântare să citești și să recitești aceste versuri, până ți se descifrează nuanțe ale înțelesului ascuns după cuvinte. Bravo, maestre! |
4 Eugen Dorcescu [autorul] a spus pe 25 februarie 2016: |
| Mulțumindu-le celor care au binevoit a-mi citi poemul și, mai mult, a mi-l comenta, adaug opinia lui Aurel Gheorghe Ardeleanu, cunoscut prozator, dramaturg și mare sculptor al persoanei umane: Am citit Avatar-ul tău. Profund impresionat de forța, de vitalitatea, de necedarea ta umană și de măiestria artistică, încă o dată magistral confirmată prin acest excepțional poem, născut din viguroasa și tensionata tușă a unor umbre grele. Situat în noaptea ființei, are o culoare sură: cea a blănii lupului. (Aurel Gheorghe Ardeleanu) |
5 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 30 septembrie 2016: |
| Cu multa placere! |