cancer
Șase miliarde circa
și doar pe mine m-a nimerit
să fiu punct de reper!
ești nebun, omule? toți suntem!
Iată Pământul buricelor, șase miliarde de burice
mișună, dansează, iubesc se iubesc, plâng, cântă,
ucid
ucid în tot atâtea forme, fiecare lucru-i armă
splendoarea, minunea acestui Pământ: Omul
chip și asemănare
s-a dovedit vrednic
să fie cancer
Pământu-i bolnav de cancer
la buric
surâsul vostru-i
rânjet chinuit
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre nebunie, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre dans, poezii despre boală sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.