* * *
Eu am murit pentru Frumos,
Dar de abia pusă-n mormânt,
Un om, mort pentru Adevăr,
Fu adus alături, în pământ.
El m-a-ntrebat "De ce-am dat greș?"
"Pentru Frumos", eu i-am răspuns.
Deci suntem frați" șoptit mi-a spus...
Vorbeam deci între noi, ca rude
Ce-n noapte-așa s-au întâlnit.
Până ce mușchiul buzele
Și numele ne-au năpădit.
poezie clasică de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!



Vezi poezii despre rude, poezii despre moarte, citate de Emily Dickinson despre moarte, poezii despre frumusețe, poezii despre cadouri sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.