În zborul meu mă simt condor
Semeț, peste un pisc de vreme,
privesc în jos.
Zăresc trecutul,
o pajiște, un verde de smarald.
Croiesc cu aripi drumul falnic,
destinul îl curbează în spirală,
răscruci cu cedri sunători,
ce plâng cu-al lacrimii suspin,
privind la frunza lor cuprinsă-n vânt.
Un arc de luna se arată,
e prins într-un alai de stele,
jos, creanga magică de cedru.
În zborul meu, ca un condor
netulburat întind un braț
și smulg o rămurea de cedru...
iar... cedru mut
se tânguie șoptind la lut.
La poala-i lacrimi verzi, smarald,
coroana-i îndreptată-n sus,
privește la condor șoptind...
- Tu înger neștiut!
poezie de Gheorghe Șerbănescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre crengi
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre lut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.