fă să-mi cânte sub picioare iarba

viaţa mi-aruncă curbe străine
şi stânci răzleţe şi serpentine
şi sinusoide pe drumuri însingurate
şi copacii se-ndepărtează de mine,
de anotimpuri ce rotesc universuri
suntem cu o lume înainte, iubite
de lumea fiinţei noastre rănite
înaltă şi legată prin soartă şi fire
lumea noastră e împuşcată c-o iubire
mortală, acoperită cu flori însângerate,
-cea legată prin taină şi rostire-
ţi-aminteşti cum îmi cântai:
ţi-au crescut mâini palide de dor
din catifeaua nopţilor finite
şi aripi din sideful stelelor
cântecul frumuseţii tale, iubito
chimval mă face-n zori de zi
sufletul ţi-e pictat ca aripi de fluture
şi-s roiuri de fluturi misterioşi
în sângele din beţia nopţilor târzii
fii muzica din respiraţia sinelui
şi azurul duhului înălţător, fii-mi lună
fă-mă să cant şi să răsun de dor
atinge-mi fiinţa în partea lunară
în partea nedivizată şi nevăzută
a sinelui şi plimbă-mă pe pajiştea
cu macii sângerii ai sufletului
opreşte clipa în goana ei nebună
şi fă să-mi cânte sub picioarele curate
iarba de lună ce-o calcă linxul viclean
şi cerbii-n pustietate.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!