Oare cresc eu sau universul se micşorează? Sau poate şi una şi alta? Câtă deosebire faţă de contemplările siderale atât de dureroase din adolescenţă. Prin ele mă simţeam absolut fărâmiţat, topit în elementul în care credeam la modul romantic pe vremea aceea: insondabilele, infinitele imensităţi ale cosmosului. Eram stăpânit de melancolie fiindcă tot ce simţeam era absolut de nedefinit. Acum, dimpotrivă, emoţiile mele sunt atât de definibile încât le-aş putea face mulajul. Pe loc mă şi hotărăsc să-mi comand unul, din ghips, care să reprezinte cu maximum de fidelitate emoţia contemplării bolţii celeste.

citat clasic din Salvador Dali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!