Ce devii?

Imediat după născare
Omul ţipă-n disperare
E firav, neajutorat
Creşte de e protejat

Mai apoi joaca îi place
Toată ziua asta face
De-are linişte acasă
De nimica lui nu-i pasă

Şi-o să ajungă apoi major
Este el răspunzător?
Ce devine, omul oare?
Depinde de fiecare!

Unii vor şti doar de bani
Şi-asta-i face inumani
Chiar de au, nu-i îndeajuns
Când lăcomia i-a pătruns

Alţii vor multă putere
Nu le-ajunge doar avere
Influenţa lor se întinde
Peste ţări de orişiunde

Şi aţâţă des alte popoare
De-asistăm toţi cu oroare
Cum avem zilnic teroare
Şi conflicte iau amploare

Unii au scopuri oculte
Şi dărâmă orice punte
Pacea deloc nu le place
Doar războiu-i satisface

Şi grupări religioase
Produc crime odioase
Multe vieţi nevinovate
Sunt curmate în atentate.

Omule, fiinţă slabă
Reculege-te degrabă
Şi de eşti cumva în eroare
Fă atuncea o schimbare

Lasă lupta pentru bani
Vei trăi tu mii de ani?
Ades ce-i ce au putere
Sfârşesc în mare durere...

Lasă-ţi timp pentru o plimbare
Să poţi admira o floare
Şi s-asculţi o ciocârlie
Să vezi miei pe câmpie.

Viaţa noastră-i scurtă tare
N-o trăi cu încruntare
Fă să ai surâs pe faţă
Uneori tu te răsfaţă

De vrei să fii om de omenie
Arată-n jur prietenie
Şi de-ţi este la-ndemână
Spre cei sărmani întinde o mână

poezie de Ionel Popa (17 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Votează! | Copiază!