Blestem
-O, tu, măreț popor, ce ai în gene eroism de dac
Cum poți umil să rabzi tot ceea ce neghiobii-ți fac?
Profită mulți de-a ta credință, o văd ca pe-o slăbiciune
Uneori ei râd de tine, chiar de ești la rugăciune....
-Un popor ce are în vene sânge de dac și de roman
N-are frică nici de moarte, darămite de-un dușman
Mulți cunosc și știu prea bine că-s popor de-nvingători
Însă uneori, se pare, sunt lovit de trădători!
------------------------------------------------------
Asta este partea slabă a acestui brav popor,
Că-ntre timp, pe trupu-i sfânt, apar des cozi de topor!
Cum apar, deja se știe, nu-i prea greu să pomenesc
Ei se vând cumva ca Iuda, trădând neamul românesc
Blestemați să fie aceea, ce-s lipsiți de-orice credință
Și-i ațâță pe români, fără pic de elocință
Iar de au gânduri ascunse față de poporul meu
Nicicând n-or avea izbândă, că-i iubit de Dumnezeu!
poezie de Ionel Popa (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre România
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râs
- poezii despre oratorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.