Legenda

Strălucitoare-n poarta raiului
sta Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
şi visătoare
muşca din mărul
ce i l-a-ntins ispita şarpelui.
Fără de veste
Un sâmbure i-ajunse înre dinţi din fructul blestemat.
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,
iar sâmburele se pierdu-n ţărână, unde încolţi.
Un măr crescu acolo – şi alţii îl urmară
prin lungul şir de veacuri.
Şi trunchiul aspru şi vânjos al unuia din ei
a fost acela
din care fariseii meşteri
ciopliră crucea lui Isus.
Oh, sâmburele negru aruncat în vânt
de dinţii albi ai Evei.

poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Votează! | Copiază!