Alinare-n alpinism
Petrec cu ochii zarea
Și-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul
S-aprinde asfințitul
Și luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.
O muzică răsună
Prin garduri și alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câțiva lei.
Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.
Convoaie se perindă
Prin ochii plini de ceață,
Privirea-mi stă în grindă,
Speranța-i fir de ață.
Zâmbesc laconic, trist
La alinarea-ți vie,
Durere-n alpinism,
Frumoasă reverie.....
poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre reverie
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre muzică
- poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.