Gândindu-mă la Xing, vara la Pavilionul Sudic
Lumina Muntelui se poticnește-n apus,
La răsărit de lac, alene, se ridică luna.
Îmi dezleg părul și mă desfăt în răcoarea serii;
Deschid fereastra și, împăcat, mă întind pe rogojină.
Vântul aduce miresme de lotuși,
De pe frunzele de bambus, muzical, picură stropi de rouă...
Simt nevoia să-mi iau lăuta și să cânt,
Dar, vai, cine de aici m-ar înțelege?
Așa că mă gândesc la tine, bătrâne prieten
O, zbucium al viselor mele în miez de noapte!
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Meng Haoran. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre păr
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.