Drumuri grele, drumuri albe
Drumuri grele, drumuri albe
cu pași demult uitați
se-aud copite înghețate
de cai înaripați.
Și dacă te-aș întreba
de ce mă lași pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.
Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de șoapte,
aș vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.
Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor și urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puțin.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre râuri
- poezii despre gheață
- poezii despre fum
- poezii despre creștere
- poezii despre cai
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.