Dacă cineva dintre muritorii de rând ar descoperi misterul Universului, acest incognito într-o clipită ar deveni o nemuritoare superstea.
aforism de Mihai Cucereavii (iunie 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1 Agamemnon [din public] a spus pe 27 iunie 2015: |
| Ar fi bine să fie așa, Domnule Mihai! Istoria însă ne oferă antecedente oribile. Misterul Universului este prea vast, prea complex pentru a fi descoperit de un individ. Cunoașterea Universului este un proces lent, dar continuu. O uriașă, multimilenară operă colectivă. Geniile descoperă individual legități și adevăruri care încet, încet împrăștie ceața ignoranței primordiale. Dar marii descoperitori nu devin "într-o clipită" superstele. Giordano Bruno, care a susținut mișcarea Pământului în jurul Soarelui (contrar aberațiilor biblice) a fost ars pe rug "într-o clipită", la ordinul unor popi imbecili. De teoria unui vizionar precum Darwin râd și azi troglodiții cu genunchi zdreliți de atâtea rugăciuni. Misterul Universului este pătruns pas cu pas, secol cu secol, de mintea luminată a oamenilor de știință, nu de popimea lacomă și imorală, care a făcut din Credință o mare afacere. |
2 Mihai Cucereavii [autorul] a spus pe 27 iunie 2015: |
| Orice personalitate notorie la început a fost un individ necunoscut. Unii au devenit cunoscuți peste ani, iar alții într-o clipită, cum ar fi Iu. Gagarin, primul cosmonaut al Lumii noastre. Sunt de accord cu cele afirmate mai sus de Dvs. Fără îndoială că un individ, descoperind sau inventând ceva, se bazează pe cercetările științifice ale savanților precedenți. Dar se mai întâmplă și multe descoperiri făcute din greșeală, de nesavanți. Misterul Universului la ziua de azi nu poate fi descifrat nici de savanți, nici de nesavanți. Va fi oare posibil ca cineva, cândva, să găsească cheia fermecată de la ușa Altarului Universului? Azi am mari dubii în privința aceasta Cheia fermecată de la Poarta Universului nu poate fi găsită azi de nimeni, deoarece Demiurgul încă n-a pierdut-o nicăieri. |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 27 iunie 2015: |
| Cheia de la Poarta Universului trebuie căutată în secolele care vin, în biblioteci și laboratoare, nu pe altare. În câteva mii de ani Omenirea a descoperit taine incredibile. De la telegraful lui Morse la supercomunicarea prin Internet ne despart... 190 de ani!!! Vă imaginați ce salt creator va face Omenirea în următorii 190 de ani? Dar peste 190 de secole? Acolo e Cheia fermecată, în știință și progres, nu la brăcinarul unor umbre plăsmuite de ignoranța primordială. |
4 Silvia Velea [utilizator înregistrat] a spus pe 27 iunie 2015: |
| Așa e, Agamemnon, omenirea a făcut descoperiri științifice remarcabile, într-un ritm exponențial în ultimii 200 de ani. Cele enumerate de tine, dar și procesele care stau la baza funcționării bombei atomice. Să presupunem însă că într-o bună zi vom afla cheia asta care deschide sipetul cu taine ale Universului. Ce îți imaginezi că vor face oamenii cu aceste comori de informație? Eu nu știu răspunsul la întrebarea asta, dar în mod ciudat îmi vin în minte două imagini aparent fără legătură între ele. Una este inscripția de pe frontonul templului lui Apolo din Delfi: "Cunoaște-te pe tine însuți". A doua este imaginea stației spațiale "Elysium" (din filmul cu același nume), pe care trăiau ca niște zei nemuritori doar magnații lumii, în timp ce restul omenirii murea încetul cu încetul odată cu Pământul, măcinată de boli, foame, disperare. Fără conștiință, fără iubire, fără Dumnezeu, progresul nu este pentru toți. La cele de mai înainte se ajunge prin cunoaștere de sine (și nu mă refer la personalitatea lumească a oamenilor, ci la natura lor spirituală). Când oamenii se vor cunoaște pe sine ca parte din Creator, vor cunoaște tainele Creației. Cunoașterea nu este autentică doar dacă e științifică, matematică, rațională. Din punctul meu de vedere, cunoașterea științifică ar trebui să ne aducă în pragul cunoașterii mistice, când saltul spre adevăr se face spontan și prin grația divină. Prin progres științific poți cunoaște Legile Creatorului, care, da, sunt Legi matematice. Dar asta nu înseamnă că l-ai cunoscut și pe Creator. Pentru asta e nevoie de altceva decât laboratoare și biblioteci. Exemplul cel mai bun de om de știință integrat este pentru mine Isaac Newton. Îmi place epitaful de pe mormântul său: "Aici se odihnește Sir Isaac Newton, nobil, care cu o rațiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mișcarea planetelor, căile cometelor și fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase și diferitele culori care apar în legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înțelept și corect al naturii, al antichității și al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreția Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică." |
5 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 28 iunie 2015: |
| "Acolo e Cheia fermecată, în știință și progres" Superb! Simplu și concret! Progres - adică perfecțiune -adică puritate! Nu există un cuvânt mai amplu! Adevărul nu poate fi adevăr, dacă nu e perfect! Nici IUBIREA nu e iubire dacă nu tinde către perfecțiune! Perfecțiune înseamnă desăvârșirea Creației! Dincolo de Creație e Supremația însăși! |