Timpul moare-n chilia sângelui
Alerg sălbăticită ca o fiară
Mușcând din aerul mustind a-mbrățișare,
Ca-n carnea lui tot zborul să-ți sărut
Bărbat, din lemnul soarelui născut.
Și în genunchi m-aplec cu ochi și carne,
Cu spaima fiarei căreia mă dau,
În vraja apei ochi de dor îți beau
Și-ți simt mușcarea-ntoarsă-n sărutare
Pe coastele privirii păsării de pradă
Boltite păsări zborul își îngână,
Zvâcnește vie aripa de sânge,
Ochiul ca dinte mă mușcă și mă strânge.
Cu mlădiere roșie de fiară
Zvâcnește pasul prins în așteptare
Cu umbra-naltă ascuțită-n gheară
Timpul moare-n chilia sângelui
Mușcând din pieptul aerului tare.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre aer
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre roșu
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.