Și dacă...
Și dacă doliul ar flutura
La geamul închis al vieții,
Pentru a nu mă prăfui
De restul lumii,
Popasul acesta s-ar cuveni.
Ce-s oamenii din jur?!
Cei mai mulți, cioclii destinului
Târguindu-se cu speranța
De a fi fericiți.
Niște dependenți independenți
De relațiile cu "Preda".
Nu știți cine este acest "Preda"?!
Unicul amant fidel al destăinuirii...
Panerul durerii și lacrimilor nespuse
Dispărut după un pumn de Distonocalm.
Sevraj al neîmplinirii...
De când m-au dopat cu durere
Mi-e indiferent că trăiesc.
Poate că nici eu nu mă înțeleg
Și atunci ce rost " a fi înțeleasă" de alții?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre durere
- poezii despre promisiuni
- poezii despre moarte
- poezii despre independență
- poezii despre fidelitate
- poezii despre fericire
- poezii despre doliu
- poezii despre amant
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.