Orbecăind
Te-am zărit în vagonul trenului care tocmai pleca
Prea târziu ca să luăm totul de la capăt.
Pe peronul pustiu a fulgerat lumina
Apoi s-a stins.
Am căutat ieșirea orbecăind.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trenuri, poezii despre lumină sau poezii despre gări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.