În piaţa mare a oraşului

Mâine în piaţa mare a oraşului,
unde din când în când prinde viaţă o statuie
şi pleacă la plimbare pe străzi cu mâinile la spate,

noile colecţii de modă ale sezonului,
vom afla adevărul.

Va fi multă lume acolo,
ca la căderea unui meteorit pe de-a-ntregul de aur,
ceasul din turn îşi va număra secundele,
precum căutătorii perlele scoase cu greu
din scoicile adâncurilor;

Adevărul nu-i o simplă gloabă biciuită din urmă,
de un căruţaş în zdrenţe, pe de-asupra, alcoolic,
nici vreo cârpă, preş, sau muc de ţigare
aruncat de la vreo fereastă deschisă;
el este Făt- Frumos,
el este mereu Făt- Frumos
chiar dacă adus de spate,
cu urme de ciomege pe braţe,
scuipat,
abonat la cantina săracilor;

Tribuna, costumată în mătase,
asortată cu abţipilduri eterice,
aşteaptă nerăbdătoare invazia vorbitorilor,
specialişti ne-ntrecuţi
în anatomia, fiziologia şi biochimia adevărului;
iată-i în pervazul evenimentului,
surâd, îşi dreg vocile,
unii cu o pamblică în mână,
alţii cu două, cu trei, cu mai multe –
ca întotdeauna,
se poartă pamblicile,
căci ce-i un discurs despre adevăr
decât o fluturare triumfală
de pamblici?

Până mâine nu mai este decât o noapte,
o aruncătură de băţ,
nici atât: o subită dispariţie de stele,
câteva ore – ascultaţi-le mersul pe cadrane
apăsat, monoton, soldăţesc...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!