Privind spre cer

Pe pământ, mâl...
Nori pe cerul tapetat cu dureri.
În spatele pleoapei senine
Închisă-n dizgraţie
Faţă de pictura umană,
Lacrimi de ceară.
.................................
Doamne, suntem poporul dorit -
Un "Iisus " răstignit,
Trist şi însingurat.
Biciul vieţii-am răbdat!
Ulii flămânzi ne-au mărunţit carnea
(I-a năpădit foamea!).
Ne-am sorbit sângele
Cuprinşi de setea luminii.
Unde sunt serafimii?!
Heruvimi şi-au întins aripile pe cer...
Am sculptat pe ele numele meu,
Pentru a nu rătăci calea.
Dar drumul calvarului ne poartă încă -
Frunţi plecate şi rană adâncă
Înspre Golgota de odinioară.
Dă-mi Doamne, lumină şi pace,
Binecuvântare şi...
O noapte uşoară!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!