"A uita"

Mă simt ca un templu
Şi nu poţi ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară şi rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina şi pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi şi dor.
Se-nalţă-n tăceri minarete...
Şi pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
O mare de îngeri, un cer de speranţe,
Un cântec atât de divin!!!
Din ochi, o câmpie cu margini de stele
Cu roze şi sângeri de foc –
Însemne de îngeri...
Genunchiul mi-l plec
Şi în plâns de trecut,
Încerc, oh, stăpân călător,
Durerea să-mi uit. Sunt eu "a uita", oh, divină uitare!
Şi uit, ori încerc
A uita ce mă doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!